Când știu că este cazul să-mi aduc copilul la psiholog?
Dacă te întrebi des „Oare e doar o fază?" sau „Exagerez eu ca părinte?", e posibil să fie momentul să vorbești cu un specialist. Îți punem la dispoziție psihologi clinicieni și psihoterapeuți cu experiență în lucrul cu copii mici (3–6 ani), care te ajută să înțelegi ce se întâmplă cu copilul tău și ce ai de făcut concret mai departe.
Te regăsești în vreuna din aceste situații?
- Plânge din orice și are crize de furie aparent fără motiv.
- Refuză grădinița sau orice schimbare de rutină.
- Nu vorbește / vorbește mult mai puțin decât alți copii de vârsta lui.
- Pare în lumea lui, nu se joacă cu ceilalți copii.
- Se agață constant de noi, nu stă cu alt adult.
Completezi un scurt chestionar, iar noi îți indicăm dacă este recomandată o evaluare psihologică și ce tip de specialist se potrivește copilului tău.
Semne care pot indica faptul că un copil preșcolar are nevoie de ajutor
Fiecare copil are „toanele" lui, dar când anumite comportamente se repetă, se intensifică sau îți afectează serios viața de familie, poate fi mai mult decât o perioadă trecătoare.
Crize de furie frecvente și intense
Crize zilnice, greu de calmat, însoțite de agresivitate (lovește, mușcă, aruncă obiecte), care apar și pentru motive minore.
Regres în dezvoltare
Copilul reîncepe să facă pe el, să vorbească „bebelușește" sau să se teamă de lucruri pe care înainte le făcea fără probleme (somn singur, mers la toaletă, rămas cu bunicii).
Dificultăți de somn sau alimentație
Coșmaruri repetate, refuzul constant al anumitor texturi / al mâncatului, episoade frecvente de treziri nocturne cu plâns inconsolabil.
Izolare sau dificultăți mari de socializare
Nu se joacă deloc cu alți copii, stă doar pe lângă adulți sau pare „în lumea lui".
Reacții intense la separare
Plâns extrem la despărțirea de părinte (inclusiv la grădiniță), care nu se diminuează în timp, deși mediul este constant și sigur.
Semne că ceva a fost prea mult pentru el
Schimbare bruscă după un eveniment dificil: boală, spitalizare, mutare, divorț, conflict în familie, pierderea unei persoane apropiate.
Prezența unuia sau a mai multor semne nu înseamnă automat o „problemă gravă", dar este un motiv bun să ceri o părere avizată. O evaluare psihologică nu etichetează copilul, ci te ajută să înțelegi ce se petrece și cum poți interveni mai bine ca părinte.
Cum decurge terapia pentru copii mici
Prima discuție este cu părinții, nu cu copilul
Discutăm cu tine (și, dacă este posibil, cu ambii părinți) despre istoric, comportamentele care te îngrijorează, dezvoltarea copilului și contextul familiei. Copilul nu este „pus pe scaun și întrebat ce are".
Evaluare prin joc și observație
Psihologul folosește jocul, desenul, materiale specifice vârstei pentru a observa cum comunică, cum se joacă, cum își exprimă emoțiile și cum răspunde la limite.
Plan de intervenție personalizat
În funcție de ce reiese din evaluare, se stabilește numărul recomandat de ședințe, frecvența și obiectivele (de exemplu: reducerea crizelor de furie, gestionarea anxietății de separare, îmbunătățirea somnului).
Lucru și cu părinții, nu doar cu copilul
Primești recomandări clare: cum pui limite, cum reacționezi la crize, cum ajuți copilul să-și exprime emoțiile, ce schimbări de rutină sunt utile.
Monitorizare și ajustare
Verificăm periodic împreună ce funcționează, ce nu, și ajustăm planul de intervenție în funcție de evoluția copilului.
De ce să cauți un psiholog pentru copil prin Pasul
Psihologi clinicieni și psihoterapeuți cu experiență în lucrul cu copii mici
Lucrăm doar cu terapeuți avizați, cu formări în psihoterapie validată științific (cognitiv-comportamentală, integrativă, experiențială, sistemică de familie etc.).
Potrivire atentă între copil și terapeut
Ținem cont de vârsta copilului, tipul de dificultăți (emoționale, comportamentale, de dezvoltare), istoricul medical și preferințele familiei.
Accent pe siguranță emoțională
Copilul nu este forțat să vorbească, nu este criticat și nu este pus „în centru" ca „problemă". Terapeutul lucrează cu întreaga familie, nu doar cu copilul.
Explicații clare pentru părinți
Fără jargon inutil. Vei înțelege ce se întâmplă, de ce se întâmplă și ce poți face concret acasă.
De ce nu recomandăm psihoterapia online pentru copiii sub 14 ani
Pentru copiii mici și cei de vârstă școlară, relația directă cu terapeutul, contactul vizual, jocul și prezența fizică în aceeași cameră sunt esențiale. În online se pierd multe dintre aceste elemente.
De aceea, pentru copiii sub 14 ani recomandăm ședințe doar la cabinet. Pentru adolescenții peste 14 ani, putem discuta atât variante de cabinet, cât și online, în funcție de tipul de dificultăți și de recomandarea terapeutului.
Întrebări frecvente
Dacă vin la psiholog, înseamnă că am greșit ca părinte?
Nu cumva îl stresez și mai tare dacă îl duc la psiholog?
Dacă îmi spun că «nu are nimic» și am venit degeaba?
Cât durează, în mod normal, terapia?
Este nevoie și de medic psihiatru?
Nu ești singur cu îngrijorarea ta
Nu există părinți perfecți, există părinți care învață din mers și caută ajutor atunci când au nevoie. Dacă simți că „ceva nu e în regulă" cu copilul tău, acesta este deja un semnal important.